Aaaand a small post... :D

The not so cool part is that i allways have to be capable to wright, to post something interesting... 
The most interesting part is...
Yeah! that is it!... 
The question for most people: - Are you living an interesting life that you can talk about and as well bring something new and meaningfull to a certain group of people?
Sorround yourself with arts and you will have that... that something interesting in your life!!!

I'm just saying...
Arting Everybody


It's been a while, ha?

     Time, what is time????????? Is your own preocupation on something specific, on something you are interested the most, that you don't want to leave it for anything else?!? 
     Well, i think that it is!!! At least that is what happend with me. 
The reason i haven't shared anything else on my blog, even on my FutureArts facebook page for so long, it's because i had a more interest on my daily basis activites... and that, is music... YEAH... practice practice practice!!!
     But actually, i want to find out from you, my few hundred readers, what "time" means to you, and how do you coop with it. 
    I recently been structed by people arround me telling me they don't have time anymore for nothing else except their primary target, not even for the normal "hey i am not a robot, i have to take a break".
     Please, i wanna know, WHAT IS MORE IMPORTANT TO YOU, on your daily basis, to do.
What is i have/have not time for...?!? in your opinion.
    For that, i am going to reward you with three musical master pieces composed by three Nordic composers: 

   Jean Sibelius ( Finland ) - Karelia suit

   Carl Nielsen (Danmark) - Concerto for Clarinet and Orchestra 

  Edward Grieg (Norway) - Two elegiac melodies

Pefrorming live, is the Holland Radio Kamer Filharmonie. 
    I hope you all have TIME to enjoy it!!!

Till next time: ARTING EVERYBODY!!! :D


Holydays special: "Art" Never Lets Us Down :D

   Tell me: What do you feel about the Christmas? Even though I try to keep my spirituality up, it's preety hard in a world that looses with every step the connection with the soul. I am saying soul because, even for me... religion is overated!!! 
   But, let's be honest: How many of us complains about not feeling the Christmas spirit? 
The traditions are lost, people are different... even the Crhistmas food doesn't taste the same anymore. 
What is going on?
       Last but not list: Let's not forget why do we celebrate this holyday named Christmas!!!
 For those who are still trying to keep the connections strong, and for those hwo seek to reconnect, Here are some suggestions... i really think it will help!!!
Merry Christmas everyone and i wish you all the best that you deserve!!!

Till next time: Let's share more kindness:)
by Arting Everybody


If imagination will come true...

Do you like dancing? I know I do :) 
   Being performed in many cultures, is a type of art, a form of emotional expression wich is well known for everybody.
    Flowing on the cool rythm of a melody wich brings you joy in every moment of your life... 
Just imagine...hhhmmmm, nice, right !?!:p 
    And wait for it... it gets better: 
Sharing the floor with a beautifull partner, feeling the beat, the vibes of the melody... the flow, toghether :)
    Sharing and expressing the same feeling, the same emotion, connecting thru every step and move you both agree to make in a rainbow of rythmicaly sounds.
    I bet every of us imagine this sometimes... again... I know I do!!! :p
I imagine my self and my NAME, taking her hand in mine, rotating her under the arms and gently squeeze her in my arms firmly.
    I look in her eyes and try to sincronize my heart beat with hers :) Now let's flow!!!

Till next time:  " Each and every stept i take
                        Makes me hope that i will brake
                        A rythm that is gonna take... us to the sky"

by Arting Everybody


well... she could be... she... is!!!

Ha Ha Ha... I know!!! I know everybody has one ;) And, I don't want to jinx it, but, i might found mine :)
It doesn't matter if you are a boy or a girl, we all have that name in our mind that we allways repeat almost like it's a prayer. I feel it for a while truly intens, and the most interesting part is that, all that i think of, it kind of surrounds this name... this three letter prayer :p
Let's be honest!!! when we say it in our mind, we often sing it, or sometimes put it in a poem, in a rime, or even do a imaginary paiting :D uuu isn't it the most beautiful!!!
My name... so simple, so fun... so full of living is my soul when i think of it (her) :D

     Perhaps it is a coincidence, but i found a poem written by a really good friend of mine and dedicated to his NAME :) The interesting part is that he used the acrostic technic (is a poem or other form of writing in which the first letter, syllable or word of each line, paragraph or other recurring feature in the text spells out a word or a message) of writhing the poem and came out as beautiful as his name, as my friend had told me :p  

  Here's the poem:

Acrostic Grey
by Călin Ignat

Grey is the time i am waiting
Longing for a sign from you,
One simple hello would bring
Rays of sunshine over the rue;
I’m ready to dance and sing
And i feel worries would be few.

Gonna try to make you mine
Lost my words and found a line,
One that if i just try to pass
Reality turns my heart in brass;
Illustrious poets cant fix this
And again alone i see the abyss.

Good and evil fight in my mind
Lost my choices among the sand;
Over time the sun will shine
Rain will tell witch star is mine,
Indifferent to my arching heart
Arching for you, so please start.

Grey my hair will become
Last dance might never come,
Onward to days with hope
Rewind and tell me how to cope,
Intrigue me with kind words
And forever i will be yours.

Glass shard stuck in my heart
Lost the battle from the start,
Over here i will wait the calm
Rivers of love from your palm;
Invalidate my thoughts already
And bring serenity to crazy.

Grey is the sky even when blue
Left here without a single clue,
Or maybe i just can’t see clear
Rhythm and sense behind the fear,
In time the wounds i will tend
All is well love got no end.

    Călin Ignat is a simple poet, that kind of a poet that expreses hes feelings towards a certain thing, in the most beautifull and honest way words can express.
If you want to read more of his works, i invite you to visit hes blog:
You won't be desapointed!!! :)

Till next time: Everything that i can do
                     Music in my mind surrounds you,
                     And all those things i like, that's true!!!
by Arting Everybody

Changing you're attitude...

So... by request i'll have to wright in english now, NOW THIS IS A CHALLENGE:p 
    I''ll jump right in to the subject then:p
 The interesting thing is that it happened to me as i wrought this sentences. 
      I went out for a drink, being invited to listen to an unpluged gig of a really cool soft music band, and as i was waiting for a friend of mine to join me, insted of listening the really good music which the band was playing, i have isolated my self and sunked my eyes into my notsosmartphone. Now i have realized: OOOHHH MY GOD THE POOR PEOPLE WHO SPENDS SO MUCH TIME ON THEIR PHONES, DOING NOTHING AND MISS EVERYTHING ARROUND THEM: like this interesting arguement between a couple next to my teable : -  "Dude! Never leave your girl wait for you more than 5 minutes!!!" ntz ntz ntz :))))
Well bottom line is that, that IGNORANCE from everybody reminded me of a really INTERESTING painting in wich for the moment i really thought i took part in:p
Honestly, sometimes,  i think i take part everyday in the painting... the irony...
None the less i will let at your disposal to find the moral of the small story, but not least, the moral of the painting.

Hercules Protects Painting from Ignorance and Envy
Andries Cornelis Lens  1739 - 1822
   Flemish painter, an artist with an international reputation, a representative of the neo-classical ideal. He visited Rome and was much taken with the ideas of Mengs and Winckelmann and returned home to become the leader of a school. 
His paintings are the result of his study of antique and Italian masters, but also his reading of classical and biblical writings (Ariadne on Naxos, Brussels Museum). In 1763, Lens became the director of the Antwerp Academy.

Till next time,
Arting Everybody


Uff... dar cum trece timpul...

          A trecut ceva timp, mă plimb pe aici, pe acolo, incerc acolo, incerc aici... Câți dintre noi nu incercăm să ne găsim locul, nu ălă de veci, ci doar locul acela unde ne avem și prietenii și casa și munca și viata și... ințelegeți ce vreau să spun. Majoritatea oamenilor pe care ii cunosc, ar renunța la căutarile absolutului in ceea ce ii frământă in viața asta in favoarea prietenilor și a locului unde se simt cel mai bine, sau să ii zicem franc comfortabil. Pe când alții cu ușurință și-ar lăsa prietenii și casa pentru așa zis-ul succes. Sunt puțini oamenii pe care ii știu, deși pleacă nestingheriți in căutare să iși astâmpere mintea și sufletul de la pasiunea lor, să iși păstreze totuși prietenii și cele dragi aproape. 
       Mă tot gândesc la asta, și ce a fost mai interesant este că o făceam in timp ce ascultam Concertul pentru oboi și orchestră de Richard Strauss (1864-1949). Un mare compozitor și dirijor german reprezentant al perioadei muzicale romantice târzii cunoscut mai ales pentru operele sale: Cavalerul rozelor, Salome dar și poemele simfonice: Moarte și transfigurație, Till Eulenspiegel, Așa grăita Zarathustra. Printre lucrările de referință se numără și concertul pentru oboi de care am pomenit mai sus. Ce il face așa interesant este faptul că muzica este nemaipomenită și mai mult, șansa de a avea o mai mare legatură cu articolul acesta. Concertul a fost compus și dedicat unui prieten a lui Strauss, pe care l-a cunoscut in cel de-al 2-lea Război Mondial.           
 Un soldat american, John de Lancie care era defapt oboist al orchestrei din Pittsburgh. Șansa a făcut că unitatea acestuia a fost insărcinată cu paza zonei in care Strauss locuia, așa s-au și cunoscut, purtând lungi conversații de fiecare dată când se intâlneau. Una din intrebările lui de Lancie a fost: că deși dintre toate compozițiile pe care la are in minte nu s-a gândit vreodată să compună și un concert pentru oboi?. Din păcate răspunsul i-a fost clar din partea compozitorului: NU. Deși unitatea s-a retras imediat după sfârșitul războiului, probabil că dorul față de prietenul lui l-a inspirat pe Strauss să compună un concert pentru oboi, dedincându-il alături de toate drepturile cuvenite la premiera in S.U.A.

"Probabil că nu sunt un compozitor de prima mână, dar sunt un prim compozitor de mâna a doua". 
  Richard Strauss

   Cu mult drag,
Arting Everybody


Oare omul sfințește locul?!?...

        Pentru cei care nu au apucat să zboare vreodată cu avionul intr-o zi senină senină senină, le recomand să o facă!!! și mai ales să prindă un loc lângă geam. O să rămenți uimiți de ce o să vedeti: munți, lacuri, câmpii și chiar marea... e FENOMENAL!!! :) Pământul (parcă) este cea mai reușită operă de ARTĂ, defapt nu parcă, oricum toată inspirația omului vine din natură. Nu vreau să intru prea mult in astfel de detalii, dar (pentru cei care cred intr-o forță superioară) (mie imi place sa o numesc:) Dumnezeu a stat, sunt sigur că a petrecut cele mai prețioase momente, și a pictat și modelat Pământul in forma și infățișarea pe care o vedem noi acum. 
         Binențeles această infățisare a suferit puține tranformări de-alungul timpului datorită omului... Dar asta m-a dus cu gândul la altceva și am realizat că... Dumnezeu ne-a dat șansa să participăm și noi la modelarea aceastei capodopere. Acum, restul vă las pe voi să discerneți unde, ce, cum... despre aportul nostru adus acestei opere de ARTĂ. Vreau să inchei cu gândul că poate vom reuși, ca un lutier, sau ca un restaurator de picturi, să putem aduce capodoperei strălucirea originală, de altă dată... acestui Tablou, acestei creații plastice și chiar muzicale numită de noi Pământ, sau mai important ACASĂ.

”Pământul te naște, Pământul te crește, Pământul te mistuiește...” vorbă din popor

ACASĂ, este peste tot in jurul nostru! 
       Cu drag,
Arting Everybody


Am inţeles că nu-nţeleg!!! :p

      Aşa-i că uneori deşi spui exact ceea ce vrei ca lumea să inţeleagă, ei tot nu inţeleg? Mie mi s-a intâmplat de nenumărate ori, şi vă rog să mă credeţi, sunt o persoană a cuvintelor, a raţiunii şi a convorbirilor logice :p . Cu toate astea uneori am impresia că vorbesc cu statui, sau doar cu trupuri goale. 
     Deşi de cele mai multe ori dădeam vina pe ceilalţi că nu inţelegeau ceea ce vroiam să spun, am realizat că vina e pe jumătate (sau chiar mai mult de atât) şi a mea. Faptul era că EU nu inţelegeam pe deplin rolul, rostul şi mai ales efectul ce il aveau CUVINTELE!!! Să poţi exprima tot ceea ce simţi, scris sau oral este o ARTĂ ce te duce la desăvârşire totală. Poţi convinge, poţi informa nu doar unul, doi oameni ci o lume intreagă!!! Mărturii ne stau operele numeroşilor scriitori, filosofi, psihologi, oameni de ştiinţă... intr-un cuvânt ARTIŞTI care au reuşit să ne facă să inţelegem!!! 
    Deşi poate părea uşor penibil dar ceea ce m-a făcut să tresar, să reflect asupra importanţei pe care o dau cuvintelor pe care le folosesc, a fost o piesă muzicală. Simplă dar touşi expresivă melodia mi-a explicat prin versuri dar in egală măsură şi prin muzică despre CUVINTE. Aşa se şi numeşte piesa: Words şi este interpretată de către un grup vocal numit The Real Group.
    The Real Group este un grup vocal acapela, ce a luat fiinţă in Suedia şi are in componenţă cinci membri: Emma Nilsdotter, Katarina Henryson, Anders Edenroth, Morten Vinther Sorensen şi Anders Jalkeus. Impreună The Real Group are peste 2000 de concerte interpretate pe cele mai mari scene ale lumii.
   Cu un repertoriu variat ce promoveayă muzica de calitate la cel mai inalt nivel, grupul a reuşit să câştige numeroase premii prestigioase şi de altfel să ajungă la inima a peste 60,000 de mii oameni.

       "Cuvântul rostit trebuie să fie asemenea rubinului, mic, dar de mare preţ. Cât timp nu ai vorbit, cuvântul a stat in puterea ta, de indatâ ce l-ai rostit, el te ţine sub puterea lui." Abu Shakur Balkhi

   Cu drag,
Arting Everybody


Pentru asta merg mai departe!!!

                 PPPHHHUUUAAAAIIII ceva fenomenal mi s-a intâmplat!!! Recunosc, a trecut o lună și... de atunci, aproape două dar, acel lucru m-a făcut și mă face să merg in continuare pe drumul pe care l-am ales. Sunt sigur că mulți dintre noi au avut parte de așa ceva... mi s-a umplut inima!!!
                  Eram intr-o sală de studiu, eu, instrumentul meu și colega de la pian. Stăteam așezat pe pervazul de la geam și mă holbam la lumea ce trecea prin față. Colega mea incepuse să studieze piesa pe care urma să o cântăm impreună, deși incerca să se incălzească, am intervenit și eu cu partea mea și așa am zis: hai să tragem un șnur piesei! Zis și făcut am luat piesa de la capăt, ea la pian eu, tot cu instrumentul meu in fața geamului, de data asta ușor aplecat parcă așa, să fac cumva să audă toți de pe stradă. 
                 NU CRED, că intâmplarea a făcut ca in acel moment să treacă prin față o doamnă cu fiul ei de maxim trei anișori. Când m-a auzit copilul a inmărmurit!!! Se blocase!!! Mama lui nici nu-și dăduse seama, până ce a simțit trupul copilului stană. NU VĂ MINT, când m-a auzit cântând parcă... nimic nu mai exista pe lumea asta in afară de muzica ce o auzea. Copilul era vrăjit de muzica lui Claude Debussy: Rapsodie pentru Clarinet și Pian (orchestră). In timp ce cântam mai trecea lume pe stradă și se amuzau de copilul ce iși fixase parcă toată atenția, trupul și ființa asupra muzicii. Copilașul se mai trezea din acea beatitudine dar nu pentru mult timp, atât doar cât să oprească lumea pe stradă și să-și ridice  mânuța pentru a le arăta parcă disperat, locul de unde venea muzica. Eu, văzându-l cât era de prins de muzică mi-am adunat toate puterile și mi-am dat silința, să nu il dezamăgesc pe compozitor, făcându-i biețașului cunoștință cu culorile, cu imaginile, cu sentimentele și emoțiile pe care Debussy ni le-a oferit prin intermediul acelei piese. 
               A fost un feedback puternic, eu incercam să ii ofer emoții și lucruri frumoase prin intermediul muzicii, iar copilașul imi dădea putere, speranță, confirmare. A fost cel mai interesant dialog pe care l-am avut cu „publicul”. Dar nu puteam să fac toate acestea dacă nu era muzica lui Debussy.

       Achille-Claude Debussy 1862 - 1918, compozitor francez, a fost una dintre cele mai proeminente figuri in domeniul muzicii din timpul perioadei impresioniste, deşi el, personal ura termenul când venea vorba despre muzica lui. Debussy nu face parte doar dintre compozitorii cei mai importanţi ai Franţei, ci reprezenta o figură centrală in muzica Europeană la cotitura secolului 20, fiind ridicat la rangul de Cavaler al Legiunii de Onoare in 1903. Muzica lui este importantă datorită componenţei sale senzoriale şi cum rar este formată in jurul unei tonalităţi. In cercurile literare franceze stilul acestei perioade era cunoscut sub numele de simbolism, o mişcare ce l-a inspirat direct pe Debussy atât ca şi compozitor cât şi ca un participant cultural activ.Apariția creației muzicale a lui Claude Debussy naște însă un curent absolut novator: impresionismul muzical. Impresionismul este o mișcare artistică, manifestată la început în pictură, mai târziu și în muzică, mai ales în Franța, și care marchează desprinderea artei moderne de academismul tradițional. Pictura impresionistă s-a dezvoltat în perioada cuprinsă între 1867 și 1886 , caracterizată prin concentrarea asupra impresiilor fugitive produse de o scenă sau de un obiect, asupra mobilității fenomenelor, mai mult decât asupra aspectului stabil și conceptual al lucrurilor.

„Muzica este liniștea dintre notele muzicale, Muzica este aritmetica sunetelor. ”  Claude Debussy

       Cu drag,
Arting Everybody


Momente... ne uitate :p

                He He He... mi-am adus aminte aaaha ha ha :)
      Zilele trecute am fost in parc și m-am așezat pe o bancă, incercam să mă relaxez să-mi incarc bateriile inainte de partea a doua a seriei de studiu. Nu a trecut mult și dintr-o dată, m-a cuprins... ooo dar cum m-a cuprins, in liniștea aceea... o amintire!!! O amintire a unui ”lucru”, să ii spun așa, pe care l-am intâlnit acum ceva timp, nu demult, in jur de o lună. Vă zic atât: ”A fost fermecător!!!”. Poate vă intrebați ”ce poate fi așa fermecător?!?” Ei bine, pentru mine a fost: un ZÂMBET!!!
      Nu orice fel de zâmbet, a fost acel zâmbet pentru care era să-mi izbesc o palmă peste ochi, să urlu la mine, să mă cert, eram parcă supărat că aproape il uitasem, așa ceva mă bucur că nu s-a intamplat!!! Ooo dar vă zic: rar intâlnești pe cineva, să iți ofere așa bucurie, așa plăcere și entuziasm, doar printr-un zâmbet. Parcă era rupt din toate florile, din cer coborât... parcă era o poezie. Acea poezie care și acum imi vine in minte:    ”Crăiasa din povești” de Mihai Eminescu.
        Mihai Eminescua a trăit intre anii 1850-1889 și a fost un poet, prozator romantic și jurnalist, considerat de români cel mai important artist poet din literatura română. A publicat primul său volum de poezii la vârsta de 16 ani iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena unde urmează ca ”auditor extraordinar” Facultatea de Filosofie și Drept. Eminescu a fost  membru activ al societății politico-literare Junimea, lucrând ca și redactor la Timpul, ziarul oficial al partidului Conservator. Opera lui cuprinde foarte multe poezii și proză, cele mai cunoscute fiind antume: Luceafărul, Scrisoarile, Mai am un singur dor... ; dar și din Manuscrisele nepublicate de-alung vieții lui, care au fost predate de Titu Maiorescu, Bibliotecii Academiei Române. Din poeziile scrise de acesta mai putem amintii: La mormântul lui Aron Pumnul ( poezia cu care debutează ), Odă ( in metrul antic ), Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie... , Glossă, etc.
      Eu tot cu zâmbetul pe buze vă recomand, să căutați să-l cunoașteți pe M. Eminescu, poetul nostru român, nu biografic! nu așa rece, ci prin opera lui, prin poeziile ce ne transmit atât de multă bunătate și frumusețe prin cuvinte simple, pe care noi toți le-am putea ințelege. 
              Cu drag,
        Arting Everybody

Crăiasa din povești

Neguri albe, stralucite
Naste luna argintie,                                                              
Ea le scoate peste ape,
Le intinde pe cimpie;

S-adun flori în sezatoare
De painjen tort să rumpa,
Si anina-n haina noptii
Boabe mari de piatra scumpa.

Linga lac, pe care norii
Au urzit o umbra fina,
Rupta de miscari de valuri
Ca de bulgari de lumina,

Dindu-si trestia-ntr-o parte,
Sta copila lin plecata,
Trandafiri arunca rosii
Peste unda fermecata.

Ca să vad-un chip, se uita
Cum alearga apa-n cercuri, 
Căci vrajit de mult e lacul
De-un cuvint al sfintei Miercuri:

Ca să iasa chipu-n fata,
Trandafiri arunca tineri,
Căci vrajiti sunt trandafirii
De-un cuvint al sfintei Vineri.

Ea se uita... Paru-i galben,
Fata ei lucesc în luna,
Iar în ochii ei albastri
Toate basmele s-aduna.

     ”Astfel se stinge in al optulea lustru de viață cel mai important poet, pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca in albie și peste locul ingropării sale va răsării pădure sau cetate, și câte o stea se va veșteji pe cer in depărtări până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice in țeava subțire a altiu crin de tăria parfumurilor sale.” G. Călinescu


A fost... deșart!?!

                Ei... până la urmă weekendul trecut, cred că a fost mai degrabă un vis.
          De când m-am intors inapoi de acasă, parcă ușor ușor mă trezeam și reveneam la realitate. Mai mult de atât, incepeam să mă port ca un copil după ce e trezit din somn, așaaa ”cranky”, mai ales arțăgos, puțin iritat și nervos. Se  vedea in interacțiunea mea cu colegii că ceva nu-i in regulă, nici lucrul nu imi iese prea bine, parcă nu am chef, ceva... e ceva...  N-a trecut mult până să imi dau seama, o discuție ce am purtat-o cu cineva imi relevase adevărul. Nu are rost să reproduc intreaga discuție, in schimb am o piesă muzicală ce vă va reliefa starea mea de la inceputul săptămânii, chiar și până acum:
 ”Vals sentimental”, compus de Piotr Ilici Ceaikovski.
         Ceaikovski a fost un compozitor romantic de naționalitate rusă ce a trăit intre anii 1840-1893. A fost unul dintre cei mai proeminenți artiști romantici considerat de mulți, un compozitor complet. A compus concerte, dintre care nr.1 pentru pian, sau cel de vioara sunt extraordinare ( vă recomand să le ascultați ), balete, care dintre cele mai cunoscute: Lacul lebedelor, Frumoasa din pădurea adormită, Spărgătorul de nuci, adevărate capodopere. Nu se lasă mai prejos nici cu cele 6 simfonii de o complexitate atât tehnică dar mai ales muzicală, și multe multe altele: serenade, capricii, muzică de cameră, opere.
        P.I. Ceaicovski, prin compozitiile lui a reușit să ne ofere o muzică, de o măreție extraordinară. Dacă aveți ocazia sau puțin timp liber, căutați pe internet și ascultați lucrările lui, o să vă indragostiți de muzica lui instant, o să tresăriți, o să vibrați, o să vă aline sufletul.
       Deși simt că nu am spus multe despre acest compozitor, mă opresc aici, lăsându-vă surpriza de a-l descoperii pe cont propriu, pe unul dintre cei mai de seamă compozitori romantici.

         Eu... acum mă intorc la ale mele, in ascultarea acestei muzici...      
      Cu drag,
Arting Everybody

”Procesul de creație e ca și muzica care se inalță cu o rapiditate și o forță extraordinară”
  P. I. Ceaikovski