PPPHHHUUUAAAAIIII ceva fenomenal mi s-a intâmplat!!! Recunosc, a trecut o lună și... de atunci, aproape două dar, acel lucru m-a făcut și mă face să merg in continuare pe drumul pe care l-am ales. Sunt sigur că mulți dintre noi au avut parte de așa ceva... mi s-a umplut inima!!!
Eram intr-o sală de studiu, eu, instrumentul meu și colega de la pian. Stăteam așezat pe pervazul de la geam și mă holbam la lumea ce trecea prin față. Colega mea incepuse să studieze piesa pe care urma să o cântăm impreună, deși incerca să se incălzească, am intervenit și eu cu partea mea și așa am zis: hai să tragem un șnur piesei! Zis și făcut am luat piesa de la capăt, ea la pian eu, tot cu instrumentul meu in fața geamului, de data asta ușor aplecat parcă așa, să fac cumva să audă toți de pe stradă.
NU CRED, că intâmplarea a făcut ca in acel moment să treacă prin față o doamnă cu fiul ei de maxim trei anișori. Când m-a auzit copilul a inmărmurit!!! Se blocase!!! Mama lui nici nu-și dăduse seama, până ce a simțit trupul copilului stană. NU VĂ MINT, când m-a auzit cântând parcă... nimic nu mai exista pe lumea asta in afară de muzica ce o auzea. Copilul era vrăjit de muzica lui Claude Debussy: Rapsodie pentru Clarinet și Pian (orchestră). In timp ce cântam mai trecea lume pe stradă și se amuzau de copilul ce iși fixase parcă toată atenția, trupul și ființa asupra muzicii. Copilașul se mai trezea din acea beatitudine dar nu pentru mult timp, atât doar cât să oprească lumea pe stradă și să-și ridice mânuța pentru a le arăta parcă disperat, locul de unde venea muzica. Eu, văzându-l cât era de prins de muzică mi-am adunat toate puterile și mi-am dat silința, să nu il dezamăgesc pe compozitor, făcându-i biețașului cunoștință cu culorile, cu imaginile, cu sentimentele și emoțiile pe care Debussy ni le-a oferit prin intermediul acelei piese.
A fost un feedback puternic, eu incercam să ii ofer emoții și lucruri frumoase prin intermediul muzicii, iar copilașul imi dădea putere, speranță, confirmare. A fost cel mai interesant dialog pe care l-am avut cu „publicul”. Dar nu puteam să fac toate acestea dacă nu era muzica lui Debussy.
Achille-Claude Debussy 1862 - 1918, compozitor francez, a fost una dintre cele mai proeminente figuri in domeniul muzicii din timpul perioadei impresioniste, deşi el, personal ura termenul când venea vorba despre muzica lui. Debussy nu face parte doar dintre compozitorii cei mai importanţi ai Franţei, ci reprezenta o figură centrală in muzica Europeană la cotitura secolului 20, fiind ridicat la rangul de Cavaler al Legiunii de Onoare in 1903. Muzica lui este importantă datorită componenţei sale senzoriale şi cum rar este formată in jurul unei tonalităţi. In cercurile literare franceze stilul acestei perioade era cunoscut sub numele de simbolism, o mişcare ce l-a inspirat direct pe Debussy atât ca şi compozitor cât şi ca un participant cultural activ.Apariția creației muzicale a lui Claude Debussy naște însă un curent absolut novator: impresionismul muzical. Impresionismul este o mișcare artistică, manifestată la început în pictură, mai târziu și în muzică, mai ales în Franța, și care marchează desprinderea artei moderne de academismul tradițional. Pictura impresionistă s-a dezvoltat în perioada cuprinsă între 1867 și 1886 , caracterizată prin concentrarea asupra impresiilor fugitive produse de o scenă sau de un obiect, asupra mobilității fenomenelor, mai mult decât asupra aspectului stabil și conceptual al lucrurilor.
„Muzica este liniștea dintre notele muzicale, Muzica este aritmetica sunetelor. ” Claude Debussy
Cu drag,
Arting Everybody
