Momente... ne uitate :p

                He He He... mi-am adus aminte aaaha ha ha :)

      Zilele trecute am fost in parc și m-am așezat pe o bancă, incercam să mă relaxez să-mi incarc bateriile inainte de partea a doua a seriei de studiu. Nu a trecut mult și dintr-o dată, m-a cuprins... ooo dar cum m-a cuprins, in liniștea aceea... o amintire!!! O amintire a unui ”lucru”, să ii spun așa, pe care l-am intâlnit acum ceva timp, nu demult, in jur de o lună. Vă zic atât: ”A fost fermecător!!!”. Poate vă intrebați ”ce poate fi așa fermecător?!?” Ei bine, pentru mine a fost: un ZÂMBET!!!
      Nu orice fel de zâmbet, a fost acel zâmbet pentru care era să-mi izbesc o palmă peste ochi, să urlu la mine, să mă cert, eram parcă supărat că aproape il uitasem, așa ceva mă bucur că nu s-a intamplat!!! Ooo dar vă zic: rar intâlnești pe cineva, să iți ofere așa bucurie, așa plăcere și entuziasm, doar printr-un zâmbet. Parcă era rupt din toate florile, din cer coborât... parcă era o poezie. Acea poezie care și acum imi vine in minte:    ”Crăiasa din povești” de Mihai Eminescu.

        Mihai Eminescua a trăit intre anii 1850-1889 și a fost un poet, prozator romantic și jurnalist, considerat de români cel mai important artist poet din literatura română. A publicat primul său volum de poezii la vârsta de 16 ani iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena unde urmează ca ”auditor extraordinar” Facultatea de Filosofie și Drept. Eminescu a fost  membru activ al societății politico-literare Junimea, lucrând ca și redactor la Timpul, ziarul oficial al partidului Conservator. Opera lui cuprinde foarte multe poezii și proză, cele mai cunoscute fiind antume: Luceafărul, Scrisoarile, Mai am un singur dor... ; dar și din Manuscrisele nepublicate de-alung vieții lui, care au fost predate de Titu Maiorescu, Bibliotecii Academiei Române. Din poeziile scrise de acesta mai putem amintii: La mormântul lui Aron Pumnul ( poezia cu care debutează ), Odă ( in metrul antic ), Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie... , Glossă, etc.

      Eu tot cu zâmbetul pe buze vă recomand, să căutați să-l cunoașteți pe M. Eminescu, poetul nostru român, nu biografic! nu așa rece, ci prin opera lui, prin poeziile ce ne transmit atât de multă bunătate și frumusețe prin cuvinte simple, pe care noi toți le-am putea ințelege. 

              Cu drag,

        Arting Everybody

Crăiasa din povești

Neguri albe, stralucite

Naste luna argintie,                                                              

Ea le scoate peste ape,

Le intinde pe cimpie;

S-adun flori în sezatoare

De painjen tort să rumpa,

Si anina-n haina noptii

Boabe mari de piatra scumpa.

Linga lac, pe care norii

Au urzit o umbra fina,

Rupta de miscari de valuri

Ca de bulgari de lumina,

Dindu-si trestia-ntr-o parte,

Sta copila lin plecata,

Trandafiri arunca rosii

Peste unda fermecata.

Ca să vad-un chip, se uita

Cum alearga apa-n cercuri, 

Căci vrajit de mult e lacul

De-un cuvint al sfintei Miercuri:

Ca să iasa chipu-n fata,

Trandafiri arunca tineri,

Căci vrajiti sunt trandafirii

De-un cuvint al sfintei Vineri.

Ea se uita... Paru-i galben,

Fata ei lucesc în luna,

Iar în ochii ei albastri

Toate basmele s-aduna.

        

     ”Astfel se stinge in al optulea lustru de viață cel mai important poet, pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca in albie și peste locul ingropării sale va răsării pădure sau cetate, și câte o stea se va veșteji pe cer in depărtări până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice in țeava subțire a altiu crin de tăria parfumurilor sale.” G. Călinescu

A fost... deșart!?!

                Ei... până la urmă weekendul trecut, cred că a fost mai degrabă un vis.

          De când m-am intors inapoi de acasă, parcă ușor ușor mă trezeam și reveneam la realitate. Mai mult de atât, incepeam să mă port ca un copil după ce e trezit din somn, așaaa ”cranky”, mai ales arțăgos, puțin iritat și nervos. Se  vedea in interacțiunea mea cu colegii că ceva nu-i in regulă, nici lucrul nu imi iese prea bine, parcă nu am chef, ceva... e ceva...  N-a trecut mult până să imi dau seama, o discuție ce am purtat-o cu cineva imi relevase adevărul. Nu are rost să reproduc intreaga discuție, in schimb am o piesă muzicală ce vă va reliefa starea mea de la inceputul săptămânii, chiar și până acum:

 ”Vals sentimental”, compus de Piotr Ilici Ceaikovski.

         Ceaikovski a fost un compozitor romantic de naționalitate rusă ce a trăit intre anii 1840-1893. A fost unul dintre cei mai proeminenți artiști romantici considerat de mulți, un compozitor complet. A compus concerte, dintre care nr.1 pentru pian, sau cel de vioara sunt extraordinare ( vă recomand să le ascultați ), balete, care dintre cele mai cunoscute: Lacul lebedelor, Frumoasa din pădurea adormită, Spărgătorul de nuci, adevărate capodopere. Nu se lasă mai prejos nici cu cele 6 simfonii de o complexitate atât tehnică dar mai ales muzicală, și multe multe altele: serenade, capricii, muzică de cameră, opere.

        P.I. Ceaicovski, prin compozitiile lui a reușit să ne ofere o muzică, de o măreție extraordinară. Dacă aveți ocazia sau puțin timp liber, căutați pe internet și ascultați lucrările lui, o să vă indragostiți de muzica lui instant, o să tresăriți, o să vibrați, o să vă aline sufletul.

       Deși simt că nu am spus multe despre acest compozitor, mă opresc aici, lăsându-vă surpriza de a-l descoperii pe cont propriu, pe unul dintre cei mai de seamă compozitori romantici.

         Eu... acum mă intorc la ale mele, in ascultarea acestei muzici...      

      Cu drag,

Arting Everybody

”Procesul de creație e ca și muzica care se inalță cu o rapiditate și o forță extraordinară”

  P. I. Ceaikovski

Ceva... și mai frumos!!! :D

          Ufff... mă intorc de acasă, acelasi tren, acelasi mers „nebun” :p
     Acum ințeleg (mi-am dat seama) de ce am venit până aici. Au fost două zile și două nopți nedespărțite: joviale, sincere, frumoase!!! Deși a trebuit să plec, toate cele săvârșite până in acest moment, mi-au rămas pictate in minte și in suflet asemenea unui tablou.
     Un tablou ce l-am admirat acum ceva timp, cu ocazia unuei expoziții rare la noi in țară. Privind-ul, simțeam cum imi crește admirația față de simbolistica lui și persoana care la pictat. Nu mi-am luat privirea de la el pentru câteva minute bune, deși nu trecuse foarte mult până să mă trezesc parcă transpus in ”imaginea”, in conjunctura aceea pictată. Era parcă o realitate paralelă identică, puternic detaliată ca și momentul dinaintea urcării mele in tren.
         Pictura se numește: ” Sărutul ” (1907) ,  iar cel care a pictat-o Gustav Klimt. Un pictor de origine austriacă care a trăit intre anii 1862-1918, unul dintre cei mai de seama la vremea aceea, ai acelei țări.  El se pare că punea accent pe subiectul ce includea mai mult corpul femeiesc, picturile sale fiind marcate de un erotism evident, foarte aparent in picturile desenate utilizând mai ales pensula.
Arta lui Klimt a contribuit in mare parte la izbucnirea uneia din cele mai mari revoluții in istoria artei, se pare că dorea să afle adevărul despre existența umană, iar ca urmare, impreună cu alți aserviți, a fondat un nou grup, o nou mișcare artistcă numită ”Secesiunea”. Nu  a fost in zadar, această mișcare influențând binențeles pozitiv generațiile viitoare. Sper să vă placă la fel de mult tabloul, și sper sa aveți ocazia să il admirați in realitate, efectul  ar fi minunat.      
       Cu drag,
by Arting Everybody  

”Fiecărei epoci ii este caracteristică propria artă, iar artei - libertatea”. Gustav Klimt

Şi totuşi... e ceva frumos:D

                Sunt pe tren... mă duc spre casă; interesant este că nu dau prea des pe meleagurile natale şi totuşi, nu ştiu ce m-a indemnat să zburd cu aşa voioşie. Era puţin innorat când mă indreptam spre tren, cum am urcat a şi plecat acesta. Mi-am luat locul şi m-am gândit: "am uitat sa iau o carte, aşa o să mă plictisesc tot drumul... vaaai :p.
Imi venise o idee: mi-am scos căştiile, le-am conectat la "semi smartfounul" meu şi am inceput să ascult: unii ar spune "nişte muzică"; eu zic: O MUZICĂ FANTASTICĂ :) 

                 Nu trecuse mult din piesa pe care o ascultam şi deja eram transpus in lumi pe care nu ştiam că o  să le cunosc vreodată, şi că o să trăiesc stări si sentimente ca acelea : Suitele "Peer Gynt" compuse de Edvard Grieg, un compozitor norvegian ce a trăit intre anii 1843-1907, mai precis in perioada istoric artistică denumită "Romantism". 

               E. Grieg a fost un compozitor de seamă al acelei perioade, atât pentru patria sa, cât şi pentru intreaga lume, lăsându-ne moştenire adevărate capodopere muzicale. Suita muzicală Peer Gynt, a fost comandată a insoţii piesa dramatica pe versuri in cinci acte, cu acelaşi nume scrisă de Henrik Ibsen in 1867, care conform lui  Klaus Van Den Berg: "scenariul cinematic contopeşte poezia cu satira socială şi scene realistice cu scene suprarealiste". Piesa Peer Gynt a mai fost descrisă ca fiind povestea unei vieţi bazată pe creştinare şi evitare. 

   In orice caz, e o poveste fascinantă şi sigur o sa vă capteze atenţia pe deplin dacă veţi avea şansa să o urmăriţi. Henrik Ibsen l-a rugat pe Edvard Grieg să scrie muzica pentru piesa lui , şi deşi Ibsen il innebunea pe compozitor cu detalii, Grieg i-a răspuns că ar dori mai degrabă să scrie muzica din propriul său cap. Ce-i drept că rezultatul a fost mult peste aşteptări, la rându-mi ascultând aceea muzică, m-a fâcut să uit de drumul cu trenul, dându-mi impresia nu doar că ajunsesem mai repede la destinatie, dar şi mi-a stârnit un zâmbet implinitor pe faţă, plus, deşi uneori tind să cred că are vreo mică legătură, se făcuse frumos şi afară :) 

              Vă las cu o mică parte din ce inseamnă  Suita muzicală Peer Gynt şi vă invit, când veţi avea şansa, să o urmariți in intregime. 

     Cu drag, 

by Arting Everybody

„Nu voi spune că îmi este teamă nici de Viaţă şi nici de Moarte, dar este un lucru de care îmi este frică: să observ că îmbătrânesc… că tinerii se pornesc în aventuri al căror scop nu îl înţeleg. Pe scurt, mi-e teamă de posibilitatea de a nu fi capabil să simt ceea ce este adevărat şi măreţ în avanposturile spirituale, care avansează pe măsură ce noi îmbătrânim. De aceea simt o nevoie instinctivă de a şti totul despre umbrele lumii spirituale, acum mai mult ca niciodată”.  Edvard Grieg

E primăvară sau... :p

 Dacă tot suntem in plin anotimp primăvăratic și ne indreptăm cu pași repezi, se pare, spre Vară, am ales câteva fotografii din albumul unui bun prieten pasionat de Arta Fotografică, care pot reda cât de cât atmosfera in care ne scăldăm.  Vă invit să ii admirati și să vă exprimați părerile despre starea ce v-o transmite Tony Timar prin fotografiile lui și in cazul in care doriți mai multe, binențeles o sa mai postez sau, vă invit să il urmariți direct pe blogul acestuia:  http://tonytimar.blogspot.com/
Cu mult drag, by Arting Everybody :D