Holydays special: "Art" Never Lets Us Down :D

   Tell me: What do you feel about the Christmas? Even though I try to keep my spirituality up, it's preety hard in a world that looses with every step the connection with the soul. I am saying soul because, even for me... religion is overated!!! 

   But, let's be honest: How many of us complains about not feeling the Christmas spirit? 

The traditions are lost, people are different... even the Crhistmas food doesn't taste the same anymore. 

What is going on?

       Last but not list: Let's not forget why do we celebrate this holyday named Christmas!!!

 For those who are still trying to keep the connections strong, and for those hwo seek to reconnect, Here are some suggestions... i really think it will help!!!

Merry Christmas everyone and i wish you all the best that you deserve!!!

"ART" NEVER LETS US DOWN :D

Till next time: Let's share more kindness:)
by Arting Everybody

If imagination will come true...

Do you like dancing? I know I do :) 

   Being performed in many cultures, is a type of art, a form of emotional expression wich is well known for everybody.

    Flowing on the cool rythm of a melody wich brings you joy in every moment of your life... 

Just imagine...hhhmmmm, nice, right !?!:p 

    And wait for it... it gets better: 

Sharing the floor with a beautifull partner, feeling the beat, the vibes of the melody... the flow, toghether :)

    Sharing and expressing the same feeling, the same emotion, connecting thru every step and move you both agree to make in a rainbow of rythmicaly sounds.

    I bet every of us imagine this sometimes... again... I know I do!!! :p

I imagine my self and my NAME, taking her hand in mine, rotating her under the arms and gently squeeze her in my arms firmly.

    I look in her eyes and try to sincronize my heart beat with hers :) Now let's flow!!!

Till next time:  " Each and every stept i take

                        Makes me hope that i will brake

                        A rythm that is gonna take... us to the sky"

by Arting Everybody

well... she could be... she... is!!!

Ha Ha Ha... I know!!! I know everybody has one ;) And, I don't want to jinx it, but, i might found mine :)

It doesn't matter if you are a boy or a girl, we all have that name in our mind that we allways repeat almost like it's a prayer. I feel it for a while truly intens, and the most interesting part is that, all that i think of, it kind of surrounds this name... this three letter prayer :p

Let's be honest!!! when we say it in our mind, we often sing it, or sometimes put it in a poem, in a rime, or even do a imaginary paiting :D uuu isn't it the most beautiful!!!

My name... so simple, so fun... so full of living is my soul when i think of it (her) :D

     Perhaps it is a coincidence, but i found a poem written by a really good friend of mine and dedicated to his NAME :) The interesting part is that he used the acrostic technic (is a poem or other form of writing in which the first letter, syllable or word of each line, paragraph or other recurring feature in the text spells out a word or a message) of writhing the poem and came out as beautiful as his name, as my friend had told me :p  

  Here's the poem:

Acrostic Grey
by Călin Ignat

Grey is the time i am waiting

Longing for a sign from you,

One simple hello would bring

Rays of sunshine over the rue;

I’m ready to dance and sing

And i feel worries would be few.

Gonna try to make you mine

Lost my words and found a line,

One that if i just try to pass

Reality turns my heart in brass;

Illustrious poets cant fix this

And again alone i see the abyss.

Good and evil fight in my mind

Lost my choices among the sand;

Over time the sun will shine

Rain will tell witch star is mine,

Indifferent to my arching heart

Arching for you, so please start.

Grey my hair will become

Last dance might never come,

Onward to days with hope

Rewind and tell me how to cope,

Intrigue me with kind words

And forever i will be yours.

Glass shard stuck in my heart

Lost the battle from the start,

Over here i will wait the calm

Rivers of love from your palm;

Invalidate my thoughts already

And bring serenity to crazy.

Grey is the sky even when blue

Left here without a single clue,

Or maybe i just can’t see clear

Rhythm and sense behind the fear,

In time the wounds i will tend

All is well love got no end.

    Călin Ignat is a simple poet, that kind of a poet that expreses hes feelings towards a certain thing, in the most beautifull and honest way words can express.

If you want to read more of his works, i invite you to visit hes blog: http://www.calinignat.ro/

You won't be desapointed!!! :)

Till next time: Everything that i can do

                     Music in my mind surrounds you,

                     And all those things i like, that's true!!!

by Arting Everybody

Changing you're attitude...

So... by request i'll have to wright in english now, NOW THIS IS A CHALLENGE:p 

    I''ll jump right in to the subject then:p

 The interesting thing is that it happened to me as i wrought this sentences. 

      I went out for a drink, being invited to listen to an unpluged gig of a really cool soft music band, and as i was waiting for a friend of mine to join me, insted of listening the really good music which the band was playing, i have isolated my self and sunked my eyes into my notsosmartphone. Now i have realized: OOOHHH MY GOD THE POOR PEOPLE WHO SPENDS SO MUCH TIME ON THEIR PHONES, DOING NOTHING AND MISS EVERYTHING ARROUND THEM: like this interesting arguement between a couple next to my teable : -  "Dude! Never leave your girl wait for you more than 5 minutes!!!" ntz ntz ntz :))))

Well bottom line is that, that IGNORANCE from everybody reminded me of a really INTERESTING painting in wich for the moment i really thought i took part in:p

Honestly, sometimes,  i think i take part everyday in the painting... the irony...

None the less i will let at your disposal to find the moral of the small story, but not least, the moral of the painting.

Hercules Protects Painting from Ignorance and Envy

Andries Cornelis Lens  1739 - 1822

   Flemish painter, an artist with an international reputation, a representative of the neo-classical ideal. He visited Rome and was much taken with the ideas of Mengs and Winckelmann and returned home to become the leader of a school. 

His paintings are the result of his study of antique and Italian masters, but also his reading of classical and biblical writings (Ariadne on Naxos, Brussels Museum). In 1763, Lens became the director of the Antwerp Academy.

Till next time,

Arting Everybody

Uff... dar cum trece timpul...

          A trecut ceva timp, mă plimb pe aici, pe acolo, incerc acolo, incerc aici... Câți dintre noi nu incercăm să ne găsim locul, nu ălă de veci, ci doar locul acela unde ne avem și prietenii și casa și munca și viata și... ințelegeți ce vreau să spun. Majoritatea oamenilor pe care ii cunosc, ar renunța la căutarile absolutului in ceea ce ii frământă in viața asta in favoarea prietenilor și a locului unde se simt cel mai bine, sau să ii zicem franc comfortabil. Pe când alții cu ușurință și-ar lăsa prietenii și casa pentru așa zis-ul succes. Sunt puțini oamenii pe care ii știu, deși pleacă nestingheriți in căutare să iși astâmpere mintea și sufletul de la pasiunea lor, să iși păstreze totuși prietenii și cele dragi aproape. 

       Mă tot gândesc la asta, și ce a fost mai interesant este că o făceam in timp ce ascultam Concertul pentru oboi și orchestră de Richard Strauss (1864-1949). Un mare compozitor și dirijor german reprezentant al perioadei muzicale romantice târzii cunoscut mai ales pentru operele sale: Cavalerul rozelor, Salome dar și poemele simfonice: Moarte și transfigurație, Till Eulenspiegel, Așa grăita Zarathustra. Printre lucrările de referință se numără și concertul pentru oboi de care am pomenit mai sus. Ce il face așa interesant este faptul că muzica este nemaipomenită și mai mult, șansa de a avea o mai mare legatură cu articolul acesta. Concertul a fost compus și dedicat unui prieten a lui Strauss, pe care l-a cunoscut in cel de-al 2-lea Război Mondial.           

 Un soldat american, John de Lancie care era defapt oboist al orchestrei din Pittsburgh. Șansa a făcut că unitatea acestuia a fost insărcinată cu paza zonei in care Strauss locuia, așa s-au și cunoscut, purtând lungi conversații de fiecare dată când se intâlneau. Una din intrebările lui de Lancie a fost: că deși dintre toate compozițiile pe care la are in minte nu s-a gândit vreodată să compună și un concert pentru oboi?. Din păcate răspunsul i-a fost clar din partea compozitorului: NU. Deși unitatea s-a retras imediat după sfârșitul războiului, probabil că dorul față de prietenul lui l-a inspirat pe Strauss să compună un concert pentru oboi, dedincându-il alături de toate drepturile cuvenite la premiera in S.U.A.

"Probabil că nu sunt un compozitor de prima mână, dar sunt un prim compozitor de mâna a doua". 

  Richard Strauss

   Cu mult drag,

Arting Everybody

Oare omul sfințește locul?!?...

        Pentru cei care nu au apucat să zboare vreodată cu avionul intr-o zi senină senină senină, le recomand să o facă!!! și mai ales să prindă un loc lângă geam. O să rămenți uimiți de ce o să vedeti: munți, lacuri, câmpii și chiar marea... e FENOMENAL!!! :) Pământul (parcă) este cea mai reușită operă de ARTĂ, defapt nu parcă, oricum toată inspirația omului vine din natură. Nu vreau să intru prea mult in astfel de detalii, dar (pentru cei care cred intr-o forță superioară) (mie imi place sa o numesc:) Dumnezeu a stat, sunt sigur că a petrecut cele mai prețioase momente, și a pictat și modelat Pământul in forma și infățișarea pe care o vedem noi acum. 

         Binențeles această infățisare a suferit puține tranformări de-alungul timpului datorită omului... Dar asta m-a dus cu gândul la altceva și am realizat că... Dumnezeu ne-a dat șansa să participăm și noi la modelarea aceastei capodopere. Acum, restul vă las pe voi să discerneți unde, ce, cum... despre aportul nostru adus acestei opere de ARTĂ. Vreau să inchei cu gândul că poate vom reuși, ca un lutier, sau ca un restaurator de picturi, să putem aduce capodoperei strălucirea originală, de altă dată... acestui Tablou, acestei creații plastice și chiar muzicale numită de noi Pământ, sau mai important ACASĂ.

”Pământul te naște, Pământul te crește, Pământul te mistuiește...” vorbă din popor

ACASĂ, este peste tot in jurul nostru! 

      

       Cu drag,

Arting Everybody

Am inţeles că nu-nţeleg!!! :p

      Aşa-i că uneori deşi spui exact ceea ce vrei ca lumea să inţeleagă, ei tot nu inţeleg? Mie mi s-a intâmplat de nenumărate ori, şi vă rog să mă credeţi, sunt o persoană a cuvintelor, a raţiunii şi a convorbirilor logice :p . Cu toate astea uneori am impresia că vorbesc cu statui, sau doar cu trupuri goale. 

     Deşi de cele mai multe ori dădeam vina pe ceilalţi că nu inţelegeau ceea ce vroiam să spun, am realizat că vina e pe jumătate (sau chiar mai mult de atât) şi a mea. Faptul era că EU nu inţelegeam pe deplin rolul, rostul şi mai ales efectul ce il aveau CUVINTELE!!! Să poţi exprima tot ceea ce simţi, scris sau oral este o ARTĂ ce te duce la desăvârşire totală. Poţi convinge, poţi informa nu doar unul, doi oameni ci o lume intreagă!!! Mărturii ne stau operele numeroşilor scriitori, filosofi, psihologi, oameni de ştiinţă... intr-un cuvânt ARTIŞTI care au reuşit să ne facă să inţelegem!!! 

    Deşi poate părea uşor penibil dar ceea ce m-a făcut să tresar, să reflect asupra importanţei pe care o dau cuvintelor pe care le folosesc, a fost o piesă muzicală. Simplă dar touşi expresivă melodia mi-a explicat prin versuri dar in egală măsură şi prin muzică despre CUVINTE. Aşa se şi numeşte piesa: Words şi este interpretată de către un grup vocal numit The Real Group.

    The Real Group este un grup vocal acapela, ce a luat fiinţă in Suedia şi are in componenţă cinci membri: Emma Nilsdotter, Katarina Henryson, Anders Edenroth, Morten Vinther Sorensen şi Anders Jalkeus. Impreună The Real Group are peste 2000 de concerte interpretate pe cele mai mari scene ale lumii.

   Cu un repertoriu variat ce promoveayă muzica de calitate la cel mai inalt nivel, grupul a reuşit să câştige numeroase premii prestigioase şi de altfel să ajungă la inima a peste 60,000 de mii oameni.


       "Cuvântul rostit trebuie să fie asemenea rubinului, mic, dar de mare preţ. Cât timp nu ai vorbit, cuvântul a stat in puterea ta, de indatâ ce l-ai rostit, el te ţine sub puterea lui." Abu Shakur Balkhi

   Cu drag,
Arting Everybody

Pentru asta merg mai departe!!!

                 PPPHHHUUUAAAAIIII ceva fenomenal mi s-a intâmplat!!! Recunosc, a trecut o lună și... de atunci, aproape două dar, acel lucru m-a făcut și mă face să merg in continuare pe drumul pe care l-am ales. Sunt sigur că mulți dintre noi au avut parte de așa ceva... mi s-a umplut inima!!!

                  Eram intr-o sală de studiu, eu, instrumentul meu și colega de la pian. Stăteam așezat pe pervazul de la geam și mă holbam la lumea ce trecea prin față. Colega mea incepuse să studieze piesa pe care urma să o cântăm impreună, deși incerca să se incălzească, am intervenit și eu cu partea mea și așa am zis: hai să tragem un șnur piesei! Zis și făcut am luat piesa de la capăt, ea la pian eu, tot cu instrumentul meu in fața geamului, de data asta ușor aplecat parcă așa, să fac cumva să audă toți de pe stradă. 

                 NU CRED, că intâmplarea a făcut ca in acel moment să treacă prin față o doamnă cu fiul ei de maxim trei anișori. Când m-a auzit copilul a inmărmurit!!! Se blocase!!! Mama lui nici nu-și dăduse seama, până ce a simțit trupul copilului stană. NU VĂ MINT, când m-a auzit cântând parcă... nimic nu mai exista pe lumea asta in afară de muzica ce o auzea. Copilul era vrăjit de muzica lui Claude Debussy: Rapsodie pentru Clarinet și Pian (orchestră). In timp ce cântam mai trecea lume pe stradă și se amuzau de copilul ce iși fixase parcă toată atenția, trupul și ființa asupra muzicii. Copilașul se mai trezea din acea beatitudine dar nu pentru mult timp, atât doar cât să oprească lumea pe stradă și să-și ridice  mânuța pentru a le arăta parcă disperat, locul de unde venea muzica. Eu, văzându-l cât era de prins de muzică mi-am adunat toate puterile și mi-am dat silința, să nu il dezamăgesc pe compozitor, făcându-i biețașului cunoștință cu culorile, cu imaginile, cu sentimentele și emoțiile pe care Debussy ni le-a oferit prin intermediul acelei piese. 

               A fost un feedback puternic, eu incercam să ii ofer emoții și lucruri frumoase prin intermediul muzicii, iar copilașul imi dădea putere, speranță, confirmare. A fost cel mai interesant dialog pe care l-am avut cu „publicul”. Dar nu puteam să fac toate acestea dacă nu era muzica lui Debussy.

       Achille-Claude Debussy 1862 - 1918, compozitor francez, a fost una dintre cele mai proeminente figuri in domeniul muzicii din timpul perioadei impresioniste, deşi el, personal ura termenul când venea vorba despre muzica lui. Debussy nu face parte doar dintre compozitorii cei mai importanţi ai Franţei, ci reprezenta o figură centrală in muzica Europeană la cotitura secolului 20, fiind ridicat la rangul de Cavaler al Legiunii de Onoare in 1903. Muzica lui este importantă datorită componenţei sale senzoriale şi cum rar este formată in jurul unei tonalităţi. In cercurile literare franceze stilul acestei perioade era cunoscut sub numele de simbolism, o mişcare ce l-a inspirat direct pe Debussy atât ca şi compozitor cât şi ca un participant cultural activ.Apariția creației muzicale a lui Claude Debussy naște însă un curent absolut novator: impresionismul muzical. Impresionismul este o mișcare artistică, manifestată la început în pictură, mai târziu și în muzică, mai ales în Franța, și care marchează desprinderea artei moderne de academismul tradițional. Pictura impresionistă s-a dezvoltat în perioada cuprinsă între 1867 și 1886 , caracterizată prin concentrarea asupra impresiilor fugitive produse de o scenă sau de un obiect, asupra mobilității fenomenelor, mai mult decât asupra aspectului stabil și conceptual al lucrurilor.

„Muzica este liniștea dintre notele muzicale, Muzica este aritmetica sunetelor. ”  Claude Debussy

       Cu drag,

Arting Everybody

Momente... ne uitate :p

                He He He... mi-am adus aminte aaaha ha ha :)

      Zilele trecute am fost in parc și m-am așezat pe o bancă, incercam să mă relaxez să-mi incarc bateriile inainte de partea a doua a seriei de studiu. Nu a trecut mult și dintr-o dată, m-a cuprins... ooo dar cum m-a cuprins, in liniștea aceea... o amintire!!! O amintire a unui ”lucru”, să ii spun așa, pe care l-am intâlnit acum ceva timp, nu demult, in jur de o lună. Vă zic atât: ”A fost fermecător!!!”. Poate vă intrebați ”ce poate fi așa fermecător?!?” Ei bine, pentru mine a fost: un ZÂMBET!!!
      Nu orice fel de zâmbet, a fost acel zâmbet pentru care era să-mi izbesc o palmă peste ochi, să urlu la mine, să mă cert, eram parcă supărat că aproape il uitasem, așa ceva mă bucur că nu s-a intamplat!!! Ooo dar vă zic: rar intâlnești pe cineva, să iți ofere așa bucurie, așa plăcere și entuziasm, doar printr-un zâmbet. Parcă era rupt din toate florile, din cer coborât... parcă era o poezie. Acea poezie care și acum imi vine in minte:    ”Crăiasa din povești” de Mihai Eminescu.

        Mihai Eminescua a trăit intre anii 1850-1889 și a fost un poet, prozator romantic și jurnalist, considerat de români cel mai important artist poet din literatura română. A publicat primul său volum de poezii la vârsta de 16 ani iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena unde urmează ca ”auditor extraordinar” Facultatea de Filosofie și Drept. Eminescu a fost  membru activ al societății politico-literare Junimea, lucrând ca și redactor la Timpul, ziarul oficial al partidului Conservator. Opera lui cuprinde foarte multe poezii și proză, cele mai cunoscute fiind antume: Luceafărul, Scrisoarile, Mai am un singur dor... ; dar și din Manuscrisele nepublicate de-alung vieții lui, care au fost predate de Titu Maiorescu, Bibliotecii Academiei Române. Din poeziile scrise de acesta mai putem amintii: La mormântul lui Aron Pumnul ( poezia cu care debutează ), Odă ( in metrul antic ), Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie... , Glossă, etc.

      Eu tot cu zâmbetul pe buze vă recomand, să căutați să-l cunoașteți pe M. Eminescu, poetul nostru român, nu biografic! nu așa rece, ci prin opera lui, prin poeziile ce ne transmit atât de multă bunătate și frumusețe prin cuvinte simple, pe care noi toți le-am putea ințelege. 

              Cu drag,

        Arting Everybody

Crăiasa din povești

Neguri albe, stralucite

Naste luna argintie,                                                              

Ea le scoate peste ape,

Le intinde pe cimpie;

S-adun flori în sezatoare

De painjen tort să rumpa,

Si anina-n haina noptii

Boabe mari de piatra scumpa.

Linga lac, pe care norii

Au urzit o umbra fina,

Rupta de miscari de valuri

Ca de bulgari de lumina,

Dindu-si trestia-ntr-o parte,

Sta copila lin plecata,

Trandafiri arunca rosii

Peste unda fermecata.

Ca să vad-un chip, se uita

Cum alearga apa-n cercuri, 

Căci vrajit de mult e lacul

De-un cuvint al sfintei Miercuri:

Ca să iasa chipu-n fata,

Trandafiri arunca tineri,

Căci vrajiti sunt trandafirii

De-un cuvint al sfintei Vineri.

Ea se uita... Paru-i galben,

Fata ei lucesc în luna,

Iar în ochii ei albastri

Toate basmele s-aduna.

        

     ”Astfel se stinge in al optulea lustru de viață cel mai important poet, pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca in albie și peste locul ingropării sale va răsării pădure sau cetate, și câte o stea se va veșteji pe cer in depărtări până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice in țeava subțire a altiu crin de tăria parfumurilor sale.” G. Călinescu

A fost... deșart!?!

                Ei... până la urmă weekendul trecut, cred că a fost mai degrabă un vis.

          De când m-am intors inapoi de acasă, parcă ușor ușor mă trezeam și reveneam la realitate. Mai mult de atât, incepeam să mă port ca un copil după ce e trezit din somn, așaaa ”cranky”, mai ales arțăgos, puțin iritat și nervos. Se  vedea in interacțiunea mea cu colegii că ceva nu-i in regulă, nici lucrul nu imi iese prea bine, parcă nu am chef, ceva... e ceva...  N-a trecut mult până să imi dau seama, o discuție ce am purtat-o cu cineva imi relevase adevărul. Nu are rost să reproduc intreaga discuție, in schimb am o piesă muzicală ce vă va reliefa starea mea de la inceputul săptămânii, chiar și până acum:

 ”Vals sentimental”, compus de Piotr Ilici Ceaikovski.

         Ceaikovski a fost un compozitor romantic de naționalitate rusă ce a trăit intre anii 1840-1893. A fost unul dintre cei mai proeminenți artiști romantici considerat de mulți, un compozitor complet. A compus concerte, dintre care nr.1 pentru pian, sau cel de vioara sunt extraordinare ( vă recomand să le ascultați ), balete, care dintre cele mai cunoscute: Lacul lebedelor, Frumoasa din pădurea adormită, Spărgătorul de nuci, adevărate capodopere. Nu se lasă mai prejos nici cu cele 6 simfonii de o complexitate atât tehnică dar mai ales muzicală, și multe multe altele: serenade, capricii, muzică de cameră, opere.

        P.I. Ceaicovski, prin compozitiile lui a reușit să ne ofere o muzică, de o măreție extraordinară. Dacă aveți ocazia sau puțin timp liber, căutați pe internet și ascultați lucrările lui, o să vă indragostiți de muzica lui instant, o să tresăriți, o să vibrați, o să vă aline sufletul.

       Deși simt că nu am spus multe despre acest compozitor, mă opresc aici, lăsându-vă surpriza de a-l descoperii pe cont propriu, pe unul dintre cei mai de seamă compozitori romantici.

         Eu... acum mă intorc la ale mele, in ascultarea acestei muzici...      

      Cu drag,

Arting Everybody

”Procesul de creație e ca și muzica care se inalță cu o rapiditate și o forță extraordinară”

  P. I. Ceaikovski

Ceva... și mai frumos!!! :D

          Ufff... mă intorc de acasă, acelasi tren, acelasi mers „nebun” :p
     Acum ințeleg (mi-am dat seama) de ce am venit până aici. Au fost două zile și două nopți nedespărțite: joviale, sincere, frumoase!!! Deși a trebuit să plec, toate cele săvârșite până in acest moment, mi-au rămas pictate in minte și in suflet asemenea unui tablou.
     Un tablou ce l-am admirat acum ceva timp, cu ocazia unuei expoziții rare la noi in țară. Privind-ul, simțeam cum imi crește admirația față de simbolistica lui și persoana care la pictat. Nu mi-am luat privirea de la el pentru câteva minute bune, deși nu trecuse foarte mult până să mă trezesc parcă transpus in ”imaginea”, in conjunctura aceea pictată. Era parcă o realitate paralelă identică, puternic detaliată ca și momentul dinaintea urcării mele in tren.
         Pictura se numește: ” Sărutul ” (1907) ,  iar cel care a pictat-o Gustav Klimt. Un pictor de origine austriacă care a trăit intre anii 1862-1918, unul dintre cei mai de seama la vremea aceea, ai acelei țări.  El se pare că punea accent pe subiectul ce includea mai mult corpul femeiesc, picturile sale fiind marcate de un erotism evident, foarte aparent in picturile desenate utilizând mai ales pensula.
Arta lui Klimt a contribuit in mare parte la izbucnirea uneia din cele mai mari revoluții in istoria artei, se pare că dorea să afle adevărul despre existența umană, iar ca urmare, impreună cu alți aserviți, a fondat un nou grup, o nou mișcare artistcă numită ”Secesiunea”. Nu  a fost in zadar, această mișcare influențând binențeles pozitiv generațiile viitoare. Sper să vă placă la fel de mult tabloul, și sper sa aveți ocazia să il admirați in realitate, efectul  ar fi minunat.      
       Cu drag,
by Arting Everybody  

”Fiecărei epoci ii este caracteristică propria artă, iar artei - libertatea”. Gustav Klimt

Şi totuşi... e ceva frumos:D

                Sunt pe tren... mă duc spre casă; interesant este că nu dau prea des pe meleagurile natale şi totuşi, nu ştiu ce m-a indemnat să zburd cu aşa voioşie. Era puţin innorat când mă indreptam spre tren, cum am urcat a şi plecat acesta. Mi-am luat locul şi m-am gândit: "am uitat sa iau o carte, aşa o să mă plictisesc tot drumul... vaaai :p.
Imi venise o idee: mi-am scos căştiile, le-am conectat la "semi smartfounul" meu şi am inceput să ascult: unii ar spune "nişte muzică"; eu zic: O MUZICĂ FANTASTICĂ :) 

                 Nu trecuse mult din piesa pe care o ascultam şi deja eram transpus in lumi pe care nu ştiam că o  să le cunosc vreodată, şi că o să trăiesc stări si sentimente ca acelea : Suitele "Peer Gynt" compuse de Edvard Grieg, un compozitor norvegian ce a trăit intre anii 1843-1907, mai precis in perioada istoric artistică denumită "Romantism". 

               E. Grieg a fost un compozitor de seamă al acelei perioade, atât pentru patria sa, cât şi pentru intreaga lume, lăsându-ne moştenire adevărate capodopere muzicale. Suita muzicală Peer Gynt, a fost comandată a insoţii piesa dramatica pe versuri in cinci acte, cu acelaşi nume scrisă de Henrik Ibsen in 1867, care conform lui  Klaus Van Den Berg: "scenariul cinematic contopeşte poezia cu satira socială şi scene realistice cu scene suprarealiste". Piesa Peer Gynt a mai fost descrisă ca fiind povestea unei vieţi bazată pe creştinare şi evitare. 

   In orice caz, e o poveste fascinantă şi sigur o sa vă capteze atenţia pe deplin dacă veţi avea şansa să o urmăriţi. Henrik Ibsen l-a rugat pe Edvard Grieg să scrie muzica pentru piesa lui , şi deşi Ibsen il innebunea pe compozitor cu detalii, Grieg i-a răspuns că ar dori mai degrabă să scrie muzica din propriul său cap. Ce-i drept că rezultatul a fost mult peste aşteptări, la rându-mi ascultând aceea muzică, m-a fâcut să uit de drumul cu trenul, dându-mi impresia nu doar că ajunsesem mai repede la destinatie, dar şi mi-a stârnit un zâmbet implinitor pe faţă, plus, deşi uneori tind să cred că are vreo mică legătură, se făcuse frumos şi afară :) 

              Vă las cu o mică parte din ce inseamnă  Suita muzicală Peer Gynt şi vă invit, când veţi avea şansa, să o urmariți in intregime. 

     Cu drag, 

by Arting Everybody

„Nu voi spune că îmi este teamă nici de Viaţă şi nici de Moarte, dar este un lucru de care îmi este frică: să observ că îmbătrânesc… că tinerii se pornesc în aventuri al căror scop nu îl înţeleg. Pe scurt, mi-e teamă de posibilitatea de a nu fi capabil să simt ceea ce este adevărat şi măreţ în avanposturile spirituale, care avansează pe măsură ce noi îmbătrânim. De aceea simt o nevoie instinctivă de a şti totul despre umbrele lumii spirituale, acum mai mult ca niciodată”.  Edvard Grieg

E primăvară sau... :p

 Dacă tot suntem in plin anotimp primăvăratic și ne indreptăm cu pași repezi, se pare, spre Vară, am ales câteva fotografii din albumul unui bun prieten pasionat de Arta Fotografică, care pot reda cât de cât atmosfera in care ne scăldăm.  Vă invit să ii admirati și să vă exprimați părerile despre starea ce v-o transmite Tony Timar prin fotografiile lui și in cazul in care doriți mai multe, binențeles o sa mai postez sau, vă invit să il urmariți direct pe blogul acestuia:  http://tonytimar.blogspot.com/
Cu mult drag, by Arting Everybody :D

Evoluție... in ce direcție se indreaptă ARTA ?!?

       Uite cum trec zilele și am intârziat cu editorialul.

           Mozart și alți oameni de cultură au adus ceva nou istoriei in decursul a sute de ani, nimeni nu le-a reproșat nimic. Asa sper și eu să nu fiu acuzat de faptul că țin Future Arts in așteptare, poate că așa crește suspansul și rezultatul e mai benefic.

       Acum câteva zile, mă uitam pe Discovery Channel la emisiunea unui binecunoscut supraviețuitor și aventurier. Eu il apreciez, deși sunt mulți pentru care emisiunea lui nu e credibilă. Tocmai de aceea eu ii invit pe ”necredincioși” să petreacă câteva zile in mediul rural, nu neapărat in sălbăticie. Chiar și să supraviețuiești e o artă.

      Dar  o expresie a lui mi-a atras atenția in timpul traversării unor culmi muntoase: 

”Omului ii este familiară ascensiunea”. Presupun că toți am experimentat că urcarea unei pante este mai ușoară decât coborârea ei. Acum, eu gândesc: oare aceeași idee se poate aplica și pentru evoluția spirituală și intelectuală? Ce face omul să regreseze și dacă nu cumva artele se transformă, nu doar se pierd. Eu cred că direcția omului este ascendentă din toate punctele de vedere, diferă doar punctul de vedere al fiecăruia.

      Mai cred și ca evolutia artelor tinde către infinit, deoarece perfecționarea individuală contribuie la ascensiune.

     Hai să ne gândim fiecare, in domeniul in care ne perfecționăm, la ce nivel se va ajunge. 

Aștept comenturile voastre…… la fel cum aștept să se incălzească mai tare afară. :p

     

         Să fiți artiști !

             ‘’Radu’’

Omul cu cele mai scurte maini din lume SUSTINETI ARTA!!! :p

Arta…….când?

E ora 21:30, afară e cam răcoare și stau la calculator la căldura…. Mă gândeam când a apărut arta…. sau mai bine zis ce a favorizat apariția ei. Poate c momente ca acestea sunt propice dezvoltării ei….. ca și mine, deloc original, pornesc cronologic incursiunea.

Este posibil, omul din vechime, cel care și-a deprins măcar un limbaj bazat pe semne, atunci când nu putea lucra pământul sau nu putea merge la vânătoare, stătea la gura sobei și incepea să facă lucruri ce urmau să-i facă serile mai puțin plictisitoare... 

A inceput un membru al tribului, apoi a fost apreciat și ridicat in rang. Insă apare competiția din partea celorlați, care se temină in 2 feluri: ori este omorât inițiatorul, ce duce la dispariția acelei indeletniciri, ori este văzut ca profesor și incepe să invețe și alți indivizi, și acea  indeletnicire apărută posibil din plictiseală, intr-o seară ca aceasta, devine o activitate comună, ce unește, favorizează socializarea și dictează alte reguli in grup. Asta duce la o revoluție in toate aspectele tribului.

Arta poate fi, de fapt, pasiune pentru fiecare dintre noi. De exemplu, cei care apreciază muzica clasică, o văd ca artă, dar un om care aude prima oară o simfonie, nici măcar nu o poate categoriza, iar daca nu e atras, nu o să o aprecieze. Dar are alte pasiuni pe care le-a studiat și le-a insusit, și acele lucruri reprezinta artă pentru el.

    Eu acum vă intreb pe voi ce parere aveți despre inceputul artelor ? voi ce pasiuni aveți?

Până unde mergeți in aprofundarea ei?... Cine știe, poate să devină o nouă artă recunoscută!?!

  
 Pe data viitoare   
  
  Să fi-ți artiști:)
    
    ''Radu''

Poemul simfonic ''Asa grait-a Zarathustra'' bazat pe opera literara cu acelasi nume scrisa de Friedrich Nietzsche, capodopera atat literara cat si muzicala - ( imaginativa ). Arting Everybody

La inceput a fost... ARTA

Recunosc, titlul editorialului e prea rigid pentru modul meu de abordare, insă in perioada următoare, vom descoperii arta și in alte moduri decât credeți.

Intâi să mă prezint... mă numesc Radu, anul II master, clarinet, la Conservator… până aici mă pot numii artist in devenire… insă sunt pasionat de geografie, geologie, astronomie, la bacalaureat am luat cu brio proba de Chimie anorganică, construiesc artificii și mici bombe, sunt pasionat de mașini, nu doar să le privesc, ba chiar ințeleg fiecare amănunt sub capotă și nu numai, până a-mi repara singur mașina, in limitele experienței de până acum. Fac sport, atât cât imi permite timpul, locuiesc la casă și am grădină mare pe care o lucrez, plus terenuri prin Baragan (păcat că nu in Pipera)

 Am facut cursuri de psihologie, si sunt interesat de relațiile dintre oameni și de funcționarea creierului (femeii :p ) In continuare citesc și fac cercetări in multe domenii… pentru ce? Pentru mine… doresc să evoluez, abia apoi să dau mai departe ce am invățat. 

Eu consider arta de a trăi cea mai importantă dintre arte. Parca asta face diferența dintre oameni și restul vietăților. Am vrut să descopăr lumea din toate punctele de vedere, pe care acum le-am ridicat la rang de Arte.

Vreau ca impreună cu mine, voi, cei care citiți și probabil veți comenta ce voi scrie, să plecăm intr-o calatorie… spre ARTĂ. 

Daca nu vreți, nu-i problemă, eu oricum sunt pe drum. Nu-mi place să stau in fața calculatorului, insă astă e cel mai rapid și ieftin mod de comunicare. Mă gândesc, acum 200 de ani, câte trăsuri de cai și câte zile ar fi durat să impart aceste gânduri vouă. 

Așa că, să ne bucurăm de această oportunitate și să vedem arta prin alti ochi, fara prejudecăți, căci arta o găsim in orice activitate și lucru din jur.

Vă aștept cu prima artă pe care o voi dezvolta, și daca cineva are propuneri, sau vrea să completeze idei, va fi ascultat cu plăcere, binenteles, dacă vrea să mă blameze, de asemeni il ascult, tot cu plăcere. 

Să aveți o săptamana faină și... afara, doar iarna nu-i ca vara.

                       Să fiți artiști :)

       ''Radu''

Sustineti Arta :)