Momente... ne uitate :p

                He He He... mi-am adus aminte aaaha ha ha :)

      Zilele trecute am fost in parc și m-am așezat pe o bancă, incercam să mă relaxez să-mi incarc bateriile inainte de partea a doua a seriei de studiu. Nu a trecut mult și dintr-o dată, m-a cuprins... ooo dar cum m-a cuprins, in liniștea aceea... o amintire!!! O amintire a unui ”lucru”, să ii spun așa, pe care l-am intâlnit acum ceva timp, nu demult, in jur de o lună. Vă zic atât: ”A fost fermecător!!!”. Poate vă intrebați ”ce poate fi așa fermecător?!?” Ei bine, pentru mine a fost: un ZÂMBET!!!
      Nu orice fel de zâmbet, a fost acel zâmbet pentru care era să-mi izbesc o palmă peste ochi, să urlu la mine, să mă cert, eram parcă supărat că aproape il uitasem, așa ceva mă bucur că nu s-a intamplat!!! Ooo dar vă zic: rar intâlnești pe cineva, să iți ofere așa bucurie, așa plăcere și entuziasm, doar printr-un zâmbet. Parcă era rupt din toate florile, din cer coborât... parcă era o poezie. Acea poezie care și acum imi vine in minte:    ”Crăiasa din povești” de Mihai Eminescu.

        Mihai Eminescua a trăit intre anii 1850-1889 și a fost un poet, prozator romantic și jurnalist, considerat de români cel mai important artist poet din literatura română. A publicat primul său volum de poezii la vârsta de 16 ani iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena unde urmează ca ”auditor extraordinar” Facultatea de Filosofie și Drept. Eminescu a fost  membru activ al societății politico-literare Junimea, lucrând ca și redactor la Timpul, ziarul oficial al partidului Conservator. Opera lui cuprinde foarte multe poezii și proză, cele mai cunoscute fiind antume: Luceafărul, Scrisoarile, Mai am un singur dor... ; dar și din Manuscrisele nepublicate de-alung vieții lui, care au fost predate de Titu Maiorescu, Bibliotecii Academiei Române. Din poeziile scrise de acesta mai putem amintii: La mormântul lui Aron Pumnul ( poezia cu care debutează ), Odă ( in metrul antic ), Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie... , Glossă, etc.

      Eu tot cu zâmbetul pe buze vă recomand, să căutați să-l cunoașteți pe M. Eminescu, poetul nostru român, nu biografic! nu așa rece, ci prin opera lui, prin poeziile ce ne transmit atât de multă bunătate și frumusețe prin cuvinte simple, pe care noi toți le-am putea ințelege. 

              Cu drag,

        Arting Everybody

Crăiasa din povești

Neguri albe, stralucite

Naste luna argintie,                                                              

Ea le scoate peste ape,

Le intinde pe cimpie;

S-adun flori în sezatoare

De painjen tort să rumpa,

Si anina-n haina noptii

Boabe mari de piatra scumpa.

Linga lac, pe care norii

Au urzit o umbra fina,

Rupta de miscari de valuri

Ca de bulgari de lumina,

Dindu-si trestia-ntr-o parte,

Sta copila lin plecata,

Trandafiri arunca rosii

Peste unda fermecata.

Ca să vad-un chip, se uita

Cum alearga apa-n cercuri, 

Căci vrajit de mult e lacul

De-un cuvint al sfintei Miercuri:

Ca să iasa chipu-n fata,

Trandafiri arunca tineri,

Căci vrajiti sunt trandafirii

De-un cuvint al sfintei Vineri.

Ea se uita... Paru-i galben,

Fata ei lucesc în luna,

Iar în ochii ei albastri

Toate basmele s-aduna.

        

     ”Astfel se stinge in al optulea lustru de viață cel mai important poet, pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca in albie și peste locul ingropării sale va răsării pădure sau cetate, și câte o stea se va veșteji pe cer in depărtări până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice in țeava subțire a altiu crin de tăria parfumurilor sale.” G. Călinescu