A trecut ceva timp, mă plimb pe aici, pe acolo, incerc acolo, incerc aici... Câți dintre noi nu incercăm să ne găsim locul, nu ălă de veci, ci doar locul acela unde ne avem și prietenii și casa și munca și viata și... ințelegeți ce vreau să spun. Majoritatea oamenilor pe care ii cunosc, ar renunța la căutarile absolutului in ceea ce ii frământă in viața asta in favoarea prietenilor și a locului unde se simt cel mai bine, sau să ii zicem franc comfortabil. Pe când alții cu ușurință și-ar lăsa prietenii și casa pentru așa zis-ul succes. Sunt puțini oamenii pe care ii știu, deși pleacă nestingheriți in căutare să iși astâmpere mintea și sufletul de la pasiunea lor, să iși păstreze totuși prietenii și cele dragi aproape.
Mă tot gândesc la asta, și ce a fost mai interesant este că o făceam in timp ce ascultam Concertul pentru oboi și orchestră de Richard Strauss (1864-1949). Un mare compozitor și dirijor german reprezentant al perioadei muzicale romantice târzii cunoscut mai ales pentru operele sale: Cavalerul rozelor, Salome dar și poemele simfonice: Moarte și transfigurație, Till Eulenspiegel, Așa grăita Zarathustra. Printre lucrările de referință se numără și concertul pentru oboi de care am pomenit mai sus. Ce il face așa interesant este faptul că muzica este nemaipomenită și mai mult, șansa de a avea o mai mare legatură cu articolul acesta. Concertul a fost compus și dedicat unui prieten a lui Strauss, pe care l-a cunoscut in cel de-al 2-lea Război Mondial.
Un soldat american, John de Lancie care era defapt oboist al orchestrei din Pittsburgh. Șansa a făcut că unitatea acestuia a fost insărcinată cu paza zonei in care Strauss locuia, așa s-au și cunoscut, purtând lungi conversații de fiecare dată când se intâlneau. Una din intrebările lui de Lancie a fost: că deși dintre toate compozițiile pe care la are in minte nu s-a gândit vreodată să compună și un concert pentru oboi?. Din păcate răspunsul i-a fost clar din partea compozitorului: NU. Deși unitatea s-a retras imediat după sfârșitul războiului, probabil că dorul față de prietenul lui l-a inspirat pe Strauss să compună un concert pentru oboi, dedincându-il alături de toate drepturile cuvenite la premiera in S.U.A.
"Probabil că nu sunt un compozitor de prima mână, dar sunt un prim compozitor de mâna a doua".
Richard Strauss
Cu mult drag,
Arting Everybody
